Motto:
Aştepţi cu nerăbdare -
ca pe o briză de vară prin păr
ca pe ciocolată caldă dăruită papilelor
tale
care zilnic te răsfață-
îmbrăţişarea
ce-ți atinge sufletul:
până la amintirea netrăită
pentru ca ea să devină
Visul visurilor
43. Viaţa întoarsă
Călcând
cerul în picioare
Viaţa
dezlănţuie oglinzile lumii
nerecunoscând
nimic pentru noi
cei
care n-am cerut-o
Imagini
modigliene pe secundă nasc
Cerul
şi pământul fac schimb de locuri
întru
acelaşi somn o lume se zbate
acoperită
de flori şi frunze moarte
întoarse spre apus
vestind
noaptea
universului după dealul
ultimei
imagini ce va să fie
amintire
ratată
Dar
nu
Așa
se naște Visul visurilor
cu
lumea lui ce va veni -
cu
cerul și pământul ei
la
locul lor -
cu
vietăți în altă carapace
NU Poetului
Te văd fără să vreau
cum scrii versuri
nibelungice
în văzul lumii
la o cafea pe şerveţele
însingurate poet
invocând
aplauze poemelor
Lor chiar tu
le dai mâna rând pe
rând
să-ţi astâmperi cu
salutul setea
sau foamea de admiraţie imortalizată
pentru care le-ai
adulat cu
plânsul - surâsul tău
Dar să știi că nu te
imită degetele-mi
cum ar părea, frate
cum s-ar putea spune
de pe margine
Doar un fir de gând
rătăcit
descrie rareori însemne poematice înfrăţite
Nasc câte un pui de
poem
să-mi poarte toată
grija
cum sper sau eu lui
de dor
de comori călătoare
de cuvânt
Pesemne nici deget nu
întind prea des
nesătulelor stihuri ce
cheamă cheamă
Din teamă să nu trădez
slugă
să nu le fiu decât
în texte de crez
45. Travesti
Mersul tău cel mai comod ales
îţi îngrijorează bătăturile din
tălpile gândului matinal
Taxiul e comandat tocmai
să execute partida salvatoare
top speed
O lume proiectată să-ţi compună personaje
de îmbrăcat la plecare
O lume de paradoxuri ce naşte paranormal
o parte din parte-i
Trendul adaugă ediţiile
accesoriilor tale
sub formă de
bancnote case maşini personale
Inconştientă de efectele travesti-ului
îţi denumeşti bărbaţii:
cei ce-și numără amantele
îţi
denumeşti femeile:
cele cu bijuterii achiziţionate ritmic
la ultima chenzină lunară
(omit cazul amanţilorcu tichete de masă
n-am crezut povestea foamei absolute)
Dar una născută
singura uitată
pierdută de lume zace
gena fericirii ancestrale
Neglijent
Universul meu
acoperind-o cu trenduri
Flori şi mumii
Imortalizată pe altfel
de pânză
lumea aceea aproape
uitată
vorbeşte despre ce am
mai putea face
cu noi altfel dac-am
putea
dacă ne-am permite
să dăm de lucru
antropologilor interesaţi
mai mult decât
Imhotep arhitectul
Decât Imhotep medicul şi Zoser faraonul
Cum vremea mumificării a trecut
cu prima trepanaţie
cum a tăcut odată
cu primul bloc operator din lume
(ce
lume)
Nisipul nostru nu-i
destul de fin
spre a ne acoperi
nemuritor de bine
delicat acoperământ
Doar Pământul milostiv
peste trupuri
rând pe rând
veşnic rotitor de
moarte
naţii de straturi
centrifugale
îmbălsămându-i speranţa
Împrejur de Soare
născător de
nemuritoare plantaţii
de flori
straturi multicolore
pe morminte
le roteşti cu
sârg,
călătorule
Motto:
Pune-mă la zid
dragă Nietzsche
46. Confruntare
Eu nu mă confrunt
cu adormirea–n huma zilei
nici cu ziua însăşi închisă
de ultima lumină strecurată
prin orizontul ei
asumându-şi curajul fără mine
Eu doar urmez amprenta care
încă o dată mi-a cerut seamă de viaţă
ca şi cum aş ti că sunt vie
ca şi cum aş răspunde îngerului
Cine ştie dacă
pe rând sau deodată suntem ecoul umbrei
deopotrivă teme pentru acasă
prin grija rămasă o urmă
ca şi când
protocolul ar prevedea
care-i lucrul de râs
şi care–i acela de
plâns
simultan
47. Tranzacţie
Azi
sunt mai bogat cu
un
poem citit
poţi
să întreci
norocul
ce
mi-a
adus muze în dar
un
schimb ingrat pe
toate
orele
insinuate
în slugi supuse
De
fapt
chiar
ele-n poezie
complotează
vânzarea mea
pe
un ecou
pe-un
vis
pe
care-apoi îl vând la troc
tot
mie
48. Călătorie
Mă
trezesc călătorind dimineaţa
Dac-aş
fi fost cea netrăită
amintire
altfel m-aş fi numit
poate
Vis
Aşa
tocmai
exist şi uit cu regret
să
sfârşesc
un
gest început şi dator
ce
nu m-a imaginat încă
Să
ard pe rug
o
pârlită de viaţă
O
erezie
cu dor
49. Regele duplicitar
Poemul e fals
se ştie
e o
construcţie calpă
zise
regele adevărul gol-goluţ
să pună la încercare juriul
sindrofiei sale
într-ale poeziei
pe care tocmai îl comandase
pentru reuşita diplomatică
Poemul corupt chiar de rege
de genericul de poeme-bravadă
se-mparte în stihuri turnate
în contra valuta
poeme-paradă
Nevinovat faţă de voi sunt
şi de moştenirea ce voi să v-o las
zise regele-autorul
plin de sine
adevărul lui
Şi nu ezitaţi
continuă măria sa
întru dreptate
vă spun toate
de nu vă place
să împuşcaţi
de-ndată scenaristul
nu şi actorul!
50.
Restituire
Obişnuiesc
Să-mi aduc aminte întrebarea
ce tocmai am fost ieri
şi sper că
mâine voi fi răspunsul bun
timpului viu ce mi se întâmplă
Las
în urmă tic-tacul în tâmplă
umbrele
zilei de mâine
pe
umeri
geamănă
singură
ce
mă confirmă trăită ori mută
(restituindu-mi
îndată
şi
subiectul şi predicatul)
din
fraza știută-pariul
datul
şi învăţatul
îţi
las un ceas măcar
vie
secunda timpului meu când mă dărui
Mută
ofrandă lui veşnic mă nărui
Timpul varianta la RESTITUIRE
Obişnuiesc
să-mi aduc aminte
întrebarea
ce tocmai am fost ieri
pentru
ca mâine să fiu răspunsul bun
timpului
viu ce mi se-ntâmplă
lăsând
în urmă tic-tacul în tâmplă
şi
umbrele zilei de mâine pe umeri
geamănă
singură
ea
mă confirmă trăită ori mută
restituindu-mi
şi subiectul şi predicatul
din
fraza eternă pariul
datul
şi învăţatul
când
trece secunda prin tine
timpul
te învaţă lui să te dărui
ofrandă
tăcută
de
tine să nu te rupi
doar
lui să te nărui
51. Funcţie
Azi cresc mai încet
Am mai puţini neuroni în funcţie
o bună parte fiind ocupaţi cu descrierea
funcţiei de scriere a simţirii
Organele lor vitale
creează şi
se recreează prin nucleu
citoplasmă şi membrană
Funcţia
nu creează organul
ci
creşterea lui
Eu
cresc în rămâneri-
egală
cu mine în convingerea
perfectă:
inima
mea
mare
şi rotundă ca luna plină
simte
ideal
deci
iubeşte
fiind
creeată de neuronii competenți în funcţie
52. Dreptul la rest
Ceasul
ticăie secunde
egale în
rest
nu-i
nou nimic
nimic
nu-i nou
e
legea lui
de
fabricaţie în rest
un
rest de lege
Un gând
alunecă
pe un
cadran care măsoară
o trecere
din rest
Sprijinind
coatele de pervazul ferestrei
mă-ntreabă
la
îndemnul cui scriu
mă
întreabă şi îmi răspunde ecoul
Ce nu vezi?
e ceea ce este
Ce e azi? e
Condica de prezenţă
Dar ce nu este?
Azi nu mai e azi
Sau azi e tot azi
când nu sporeşte restul de ieri
ca rest de
alaltaieri
restul de adevăr
de vocabule licitate-n virtutea
dreptului la rest
Ceea ce ai
e ceea ce nu ai
53. Amor vegetal
Ar trebui să mă simt vinovată
Îmi ajung
din urmă propria închipuire asexuată
Fiziologic vorbind număr petale
23
grade şi 30 minute
deviaţia
planetei altfel
înclinată
pe axa
disfuncţiei
ceasurilor mele
platonice
Îmi
pot permite
icsul
igrecul zetul
şi
secunda strivită
s
Scârţâie
punctele cardinale
număr
petale din evul mediu încoace şi
pierd
secundă
după secundă numărând vegetal
Să
mă simt vinovată
romantic
mi-e
de-ajuns
Invocaţie
În
loc de piele
m-am
acoperit cu scoarţă
M-am
acoperit şi
mi-au
crescut
în
locul degetelor
mi-au
crescut ramuri
pe
toţi porii muguri de litere
În loc de lacrimă
roua prelinsă bucurie a frunzei
linsă
de semne şi
mai
cu seamă vocale
şi
mai cu seamă ...o...
mirarea
de-a pururi cuprinsă
în
sine
M-am întors spre Tine ochean
O
Doamne să
mă vezi şi cred că mă vezi
eu însămi
mirare
din
Mirarea ce eşti
IN MEMORIAM
Dor de Nichita
Te-ai lăsat de bună voie
adăstării la destinul tău
pururea predestinat să dai
foamei şi setei de cuvânt sărbătoare
Te arăţi pe gândul tău maiestuos
să te moştenim mai bine
să ne îmbogăţim cu duhul tău
iubite poet, vulnerabil doar ţie
tu împătimitul de infinituri si de punct
Măreţia ta începe în fiecare zi
şi nu se sfârşeşte...
De-ai şti cât îţi ducem dorul
te-ai lăsa întors înmiit răsfrânt
acoperindu-ne cititul cu privirea uimită
aşa cum ne-ai lăsat
sau te inventăm poate veşnic
îndrăgostiţi de poem
de m-ai auzi
şi cred că m-auzi
mi-ai mai trece de dor…
54. Noroiul în chip de punte
A fost să nu mă recunosc
mă-nfioram
simţeam pe chip cum cresc capete oarbe
în noapte mai bine vedeam
memoria
albăstrită de voci stridente
năluci plantându-mi aripi de plumb
cu ele să lovesc speranţa
sânge încălzind rănile de mucegai
taci
nu glumim
fie-ţi frică şi pleacă
eu nu ştiu deghizarea
În fine
ai înţeles a fost să
nu-mi mai recunosc lacrima
ocolind noroiul ruginit
nocturn mâlul verde coclise şi el
de zece ani călcat
în chip de punte
târziu
cresc în apa curată
înotul şi ziua a şaptea
în fiecare zi
55.
Ochiul de stea
Pe când eram ochi de apă
mă deprindeam până spre dimineţi
sub pleoapa de humă
Restul
era privirea lumii
Retina se lipea platonic de noapte
de stea aşteptată să-mi ţină locul
până deveneam ochi de stea
Pe când stam faţă în faţa mea
căci
se purta răsfrângerea
sau
mă purta întoarcerea
m-am deprins să clipesc
să răsar
în alt ochi de fiecare dată
într-o altă lumină
să comprim distanţe
fără să modific clipe
ele
se dilatau de la sine
cu
cât grăbeam mai mult
lumina
spre mine
să tot cuprind
56. Pe când pâlpâim
Pe când pâlpâim noi
ca nişte candele de zile mari
sau
aşa credem
Ne deprindem să imaginăm
lunatici în noapte
înţelepţi cum vrem să părem
Ne compunem mine serioase
ne dictăm texte preocupate de soartă
în minte sau pe computer
detestând ordinatoarele din ultima
generaţie
ca pe un pericol iminent
Filosofăm pesimişti
rupţi de realitate
de apariţii publice de medalii
devenim propria închipuire
proba martor
pentru cititul
de mâine
57.
Plouă a toamnă veche
Plouă a toamnă veche
de trei săptămâni
octombrie îşi numără zilele
Ce mai
convenţiile ne omoară
ce contează anotimpul
timpul nu trece
n-are timp de asta
dacă tot îi facem noi treaba
La MTV Macarena ne dă
lecţii de muzică şi poezie
nu-i timp pentru duioşii
ar râde şi curcile
se poartă sexul
pasiunea diluată-n propria sudoare
ce… nu ştii? tu de unde-ai picat
Chiar ploaia
din frunze cântă a toamnă veche
picături maiestuoase
se scutură şi săptămâna asta
din arbuşti plângăcioşi
a octombrie
58. trecere la nivel
în locul acesta de trecere
la nivel -
trenul ce va veni
nu este al meu nu va fi
cum n-a fost nici cel dinainte
ca şi celălalt întâiul
de la începutul trenurilor mele -
mi-a lansat de la o feresatră salutul
cu o eşarfă parfumată a pierdere
de tren de timp
de aici aş putea sprinta
până-n staţia lui
îmi place s-alerg
să obosesc chiar
în sensul de mers
nu sunt în aşteptarea
vreunui tren pierzând
ştiu bine că al meu
mă va recunoaşte
din memoria lui de tren va opri
la timpul locului
la nivel
cu ultima trecere
59. Acropole
Să pot urca în
cetate asta mi-am dorit
În casa
Acropoleos părăsită-n vâltori
e oare viaţă cu porţi deschise…
La preţ de-un
dolar
îmi iau elan să
restitui atingeri
prafului ce îmi
mângâie palma
altarului
accesând amintirea Ulise
gâfâind în urcuş cu
privirea în urmă
strămoşii
(Niciuna ştiută
niciuna străină
de ecoul naşterii mele
genealogic nu
povesteşte
nici umbra măcar)
Adun piatră
tocită
ciob cu ciob
laolaltă
piatră lângă piatră
reconstitui ce
caut
Sub atâta soare
chiar simt
mirosul ştiut
invocând
marea Ulise după
scoici sarea
cu gust imaginar
valul nu-l aud
dar îl caut
în mintea-i de
Odiseu
După măslini mă
las purtată iată
nu mă răsfaţă
nici frunza mică
nici vânt de
uscăciune nu mă ajunge
sau poate
rugăciune-i
praful milenar
ce iartă
din statuete şi
înconjurul
zidului de piatră
Urcuşul sevei
din rădăcini
plantate-s cu
prea puţină viaţă
ori viaţa va
începe-n calendar
ori moarte-i în
cetate
mirajul legendar
Pe cuvânt
Bună!
Eu sunt amintirea renegată
Vin mai ales nechemată
cum ştii
nu sunt prea răsfăţată
Cu atât mai mult
mă plâng
cu cât mă respingi
de parcîaş fi blestemată
§unt foarte revoltată
Recunosc n-am nici o scuză
sunt indignată înţelege odată
în fond e dreptul meu
să mă amintesc
cum mă pricep eu ca muză
mă simt bine aşa fiind
Pe cuvântul meu de amintire şi
Jur pe intuiţie
că-mi vei da de ştire scriind
de rostul meu din definiţie
60.
Facerea clipei
Clipă stai
şi riscă derâderea
propriei tale rostogoliri înapoi
căderea din demnităţi
Cin’ să îţi plângă soarta
rebelă
cum să mă-nveţi mirarea
Clipă frântă-n preziua înfrângerii în cale
Tu n-ai să îţi pierzi naşterea
Speranţa
Cuvintele
pierdute (rămase aşteaptând)
în dimineţile facerii tale
61. Întoarce-te
Întoarce-te la propria-ţi literă
Faţa ta să nu mai încurce răsăriturile
în care să
crezi ca în lumină
ca în
pământul puternic ce te-a pierdut ca frunză
acoperită
de el însuşi iubitor barbar
Care toate te-au născut
să le invoci
ale tale câte iubiri de viaţă
mute vocabule rescrise să poţi
coroană de cer
literă mică şi mare povară
ce te preschimbă-n izvor.
62. Umbrele
Ce pot umbrele ce pot
Cum calcă peste urmele zilei
să acopere paşii luminii
văzului ducând
ofrandele apusului
Umbrele umbrele oarbele
cum ascund cu laşitate
culorile
surâsul
zarea
Cum fericesc nopţile cu
spaimele
Dar nu ştiu ele
că nu vor
acoperi niciodată cuvântul
nici adierea gândului bun
Albina când seduce floarea
culege mierea
din soarele pământul
prof. Aura Horhocea Creițaru
Tel 0723 264699
AŞ PETRECE ÎN PUSTIE
Aş petrece în pustie
cu tine viaţa mea
de n-ai uita de ce
ne-a înghiţit pustiul
Aş merge-n noaptea veşnică
tot căutând lumina să răsară
de n-ai uita
de ce-am plecat în umblet
Şi iar începi câte o viaţă
şi-un testament imaginezi
crezând că începutu-i tot întregul
în care-i tot mai greu să crezi
Motto:
tema aniversară eşuată
e semn că poemele nu nasc vers
de zile mari
semn că celălalt
născătorul nu evocă
seara semnificantă
Odată...
Odată
obosind
ziua
în
contra nopţii surghiunită
fără
vină
purtase
legenda orei
zero
adăugit
ca
o metaforă de buzunar
ofrandă
fluturi
evantai de petale
galben
neverosimil
anotimp
din copilăria vegetală
de
roză
încurajează
verde ceasul solar
Eşti
oare
la
prima-ncercare-ntreba
repetat
echinoxul de peste meridian
privind
înapoi
Nu
nu
ştiu totul
fac
ce
cred
combat
înot
strig
zbor
în volte
în
rai în iad
plonjez
mă-ntorc
Mă
aştepţi nu-i aşa
poţi
orice
înţelegi
obosesc
sosesc
repetat
împrumut
aripi
uneori
aer
de
fluture galben evantai de petale
Iar
eu
femeie
polen
rest
de roză
ţin
rostul
scriu
în
acest pustiu
galben
vegetal
***
Nu
ştiu dacă legea
aceasta a mai
fost trăită
dacă
a mai fost
dreptul
la rest (varianta veche)
ceasul
ticăie secunde egale
în
restul timpului
nimic
nou
în
legea lui
de
fabricaţie
în
rest
un
gând alunecă
pe
cadran măsurând trecerea
dacă
află
sprijină
coatele de pervazul ferestrei
mă-ntreabă
la-ndemnul
cui scriu
ce
nu vezi
e
ceea ce este
azi
e azi
şi-n
condica de prezenţă
ceea
ce nu este:
azi
nu e azi
când
nu sporeşte restul de ieri
ca
rest de alaltaieri
restul
de adevăr
de
vocabule licitate-n virtutea
dreptului
la rest
ceea
ce ai
e
ceea ce nu ai
restul
va fi a celorlalţi
de
mâine
Timpul
-varianta RESTITUIRE
Obişnuiesc
să-mi
aduc aminte întrebarea
ce
tocmai am fost ieri
Mâine
voi fi răspunsul bun
timpului
viu ce mi se-ntâmplă
lăsând
în urmă tic-tacul
în
tâmplă
şi
umbrele zilei de mâine pe umeri
geamănă singură
ea mă confirmă trăită ori mută
restituindu-mi şi
subiectul şi predicatul
din fraza eternă pariul
datul şi învăţatul
când
trece
secunda
prin tine
timpul
te
învaţă lui să te dărui ofrandă
de
tine să nu te rupi
doar
lui să te nărui
Timpul varianta
Obişnuiesc
să-mi aduc aminte
întrebarea
ce tocmai am fost ieri
pentru
ca mâine să fiu răspunsul bun
timpului
viu ce mi se-ntâmplă
lăsând
în urmă tic-tacul în tâmplă
şi
umbrele zilei de mâine pe umeri
geamănă
singură
ea
mă confirmă trăită ori mută
restituindu-mi
şi subiectul şi predicatul
din
fraza eternă pariul
datul
şi învăţatul
când
trece secunda prin tine
timpul
te învaţă lui să te dărui
ofrandă
de
tine să nu te rupi
doar
lui să te nărui
CREDE
Într-o zi vei scrie despre
lacrimă
În alta
despre sensul ei
sferic-arcuit
despre starea de graţie
Atâtea vei scrie
câte vor fi existând
zile să ajungă
sensurilor
fondurilor
formelor adunate
în semnele cuvântului
de la cuvânt încoace
şi dincolo de toate cuvintele
împreunate în ele
din ele
Iartă-mi, Doamne, infatuarea
dar ştiu că
deasupra spaţiul Hilbert
este cuvântul care se
sprijină
pe cuvinte sprijinite
pe Cuvântul primordial
Şi-Ţi mulţumesc
pentru minunea
ce ne-ai lăsat moştenire!
Postări
