ÎNTOARCE CLEPSIDRA

 

 

Valuri macină maluri

adunând nisipul pentru castele

pe plajele lumii

 Clepsidrele vremii

numără secunde

scurgând nisipul

măcinat de valuri și unde -

grăbind clipele oarbele-n

decor auriu

Toamna întoarce clepsidra

cu-n ceas mai târziu.

 

26 oct. 2020

RENAȘTERE ÎN DOI

 

 Din repartitoare adecvate

acceptăm porţii de speranţă

şi poate un dram de libertate în plus

Chimia cu arome genuine

la o adică

alergând voios pe culuare sanguine

prin celule hibridizate filogenetic

chiar ne convine 

Eh... o alternativă sintetico-empatică

 

 Clepsidra noastră emfatică - 

o comoară împrăştiată insidios 

prin sertare

să-mbogăţim colecţia din ele

cu oscioare

cu scoici şi pietricele

 

Să renaştem apoi

din stele căzătoare-n Mare

 

Uneori,

vom primi câte-o sărbătoare postumă

care ne va aminti prin Ceilalţi

că suntem doi ce prelungim un vis

prescris într-o cutumă

 

VISUL CLONEI

Surorii mele,

cu dor pi

 

Copila alerga strigând nedesluşit cuvinte

căuta parcă ceva-n colbul straniu al amintirilor

Licurici verzi înmuguriseră somnoroşi

la subsuoara potecii ce ducea

spre ovalul feţii ei cu ochi verzi obosiţi

de toate

văzute şi nevăzute

Spânzurată-n gândul prigonit de durere

Balansa păpuşa ei preferată

Cadențat ecouri multiple reflectau

umbre de idoli

(purtau veşminte argintii peste trupuri de plastic)

Ah! voi splendori de

jucărie şi vis

mă urmăriţi şi-n paradis -

murmura silabe frânte...

„ro-chi-ţa rân-du-ni-cii în-flo-ri-se pes-te tot în via bu-ni-cii”

Înmiresmat

aerul verde abia respira

un văl translucid acoperea câmpul vizual ciclam

Clona zâmbea trist înclinându-se reverenţios

în faţa Stăpânul visului

din ultima ei noapte violet. 10 februarie

Lua cu ea o lume cu două fațete:

iubire și moarte

 

(03 septembrie 2019)

 

foto: A. Creițaru

DE ACEEA, POETUL

 

„La început era Cuvântul

şi Cuvântul era Dumnezeu

Şi cuvântul s-a făcut trup

şi a locuit printre noi

Plin de har şi de Dumnezeu

(...) Apoi,

 din coasta lui Adam

Eva a înmulţit oamenii

care au înmulţit cuvintele

şi sintagmele

Unii le-au preţuit şi sacralizat în formă de poezie

Alţii au compus muzică pe portativele poemelor

Toţi visătorii primeau la cerere

rând pe rând un paşaport -

harul transcrierii mesajului divin

 

Nimeni nu a înmulţit poezia

Inspiraţia ei a fructificat darul genetic

trăind întrupată printre noi

Unii au îmbrăţişat-o cu rime

Au invăţat-o să danseze ritmat

Iar alţii au reinventat-o albindu-i versul

visând libertatea de îmbraţişare

şi împerechere

În vecii vecilor

 

De aceea,

de la facerea lumii încoace

poetul s-a născut liber şi romanţios

inventează şi seduce cu metafore rare

în toată splendoarea Cuvântului originar!

 

14 oct. 2020

DORINŢĂ ŞI DESTIN

     Între anotimpuri întârziate-n 

aşteptare-n

reflexii plimbate-ntre

pereţii timpului absent în calendare...

Dorinţa

Un gardian de siliciu

atent și prudent din

serviciul lui Chronos

trasează singuratice urme ce se-adună-n

cerul sufletului brăzdat de

răspântiile dintre riduri -

veniri şi plecări dinspre sau

înspre Dorinţă

 

Între sosiri și întoarceri

evenimente-ntâmplări

începuturi-sfârşituri de

oceane sau mări 

de dorinţe, e

Nisipul pe urmele ei –

Întrebări

Incotro și de ce?

Caut ordinea de dincolo de haos

perfectă-curată încredințată

nemăsurată de niciun timp 

caut poduri poematice 

peste ape urcând muntele  -

să-mi arate cuvintele magice

 

Tălpile Copilei lasă dâre-n contururi

Ticăitul viu mestecă secunde ascunse-n bagaj

(Ea râde sau plânge)

Curaj! Timpul se scurge–n fundal -

 alte întoarceri apar între

Ea şi Destin...

Gardianul  mereu implacabil 

semnalează acel „delta” dorit 

dar niciodată

Niciodată trăit!

 

Sept. 2020

NINSOARE DE TOAMNĂ

 Povestea copacilor goi

Cad balansoare de frunze printre
surâsuri aurii de raze complice
Nepăsătoare de transmutația lor
devin ninsoare…
 mulțumite parcă de șansa deghizării de sezon
 Aștern, 
silentíos şi molcom, covoare peste pătura verde
până mai ieri tributară ținutei de vară a realului umed…
 
Un covor fermecat plimbă pașii noștri în
acord cu goliciunea lăsată în urmă –
trista poveste a copacilor dezbrăcati cu
nonșalanță de Toamnă începe acum…
 
Pe  retină,
ninsoarea galben-aurie-n oglindă:
paradis cu vălătuci de nori îngânduraţi printre
copacii goi ce se adună…
Cum să mă ridic pe vârfuri să ajung până la
orizontul meu albastru albastru deschis…? (Patinez pe
 suportul lunecos înșelător al Terrei materne)
 
Plafonul călător,
 ascensoare de aripi mă cuprind
mă aspiră
mă scutură de lest
mă respiră pe limbajul păsării eterne!
Ah –
de m-ar visa anotimpul verde
exact cum privesc către eternitatea din zare…





 
5 oct. 2020

DE TOAMNĂ

 

 

Doar noi doi de mână păşim cu sfială pe-alee

de teamă parcă să nu deranjăm tihna

petalelor cu aripi de fluturi-pereche

dansând ancestral

Ancoraţi-n corole

trezite din somnul astral...

 

Doar roua prin frunze-mi sărută

tălpile-ncinse...

Toamnă, rămâi!

 

Oct. 2020