VERDE VITAL

 

 

Cred că renaştem din dimineţi astrale

cu ferestrele privirii deschise

spre porţii de respirații vitale

 

Ne conectăm la raţii vegetale

din tubul de oxigen dăruit –

dar din darul clorofilei natale -

ce cheamă soarele-înapoi la răsărit:

 

Bun venit, pe zâmbetul zilei,

pe molecula de iubire proaspătă sevei

pe verdele ei crud de dumnezeire

stropi ne inundă gândul și cuvântul,

 

în timp ce...

 

dezlocuit de tulpini şi adăpost

de arbori tânjind după rădăcini,

Pământul nud e golit de rost

 

Vin amintirile în loc de visuri,

la alt preţ de cost – tristeţi cu ferestre închise

peste prezentul verde care tocmai a fost...

IUBIND

 

Iubind

 te simţi mai sus pe-o scară,

cu sufletul desculţ

dansând pe-o sfoară –

 pluteşti uşor şi chiar te laşi

genună-n zbor

tot rătăcind val în furtună

eşti cântec necântat...

 

Doar când iubeşti

simți dansul nedansat

în  pulsul tău răscolitor

ești fermecat

de visul nevisat,

ai râsul hohotind încetișor

tentând destinul

sub freamătul înfiripat

 

Iubeşti

simți lumea toată-n palma ta

şi-ai vrea s-o dăruieşti

necondiţionat

Iubind!

 

2 iunie 21

ARIPI PERECHE

 

 

Oare

ce ştii, înainte de a fi răspunsul

la-ntrebarea existenţială:

Ce e viaţa?

Un fluture alb

şi-a închiriat un curcubeu din care

să-şi ia culoare pentru aripi

şi străluciri de peruzea,

dar colbul l-a acoperit...

Atunci,

el s-a lipit sfios de umbra mea

să-i împrumute-o aripă... din ea

 

Şi aripa stingheră -

îmbrăţişând regretele în gândul

desprins demult din umbra mea -

 zăcea în insectar de lut pe-o stea;

își refăcea culoarea veche... sau

poate că spera un început

cu-o altă aripă-pereche...

 

P.S:

(Cum ar fi fost răspunsul tău

în clipa ce pluteai în hău

fără o aripă pereche-n soarta ta...

Știi doar că zborul meu nu se grăbea,

n-a prins a te urma-n

secunda oarbă ce se destrăma...)

PAȘII/DÂRE

  

 

1.      DÂRE *varianta

 

ecou ereditar

pașii adâncesc zilnic

menirea urmelor:

recuperează

dârele ce le-au lăsat

în urma lor străbunii

ca tu să mergi

luând aminte

ce ar mai fi de-aflat

 

paşii tăi

alte semne lasă

în urma lor

anticipând

rădăcini vlăsterelor:

de curaj poverilor

umbrelor lipite de zid

stereotip al tăcerii

interior privirii oarbe

de oedip așteptând

un rând la-nțelepciune

 

paşii tăi sub dune de nisip

 

1996

 

Paşii

ecou ereditar

adâncesc zilnic

menirea urmelor

Recuperează

ceea ce au lasat

 în urma lor părinţii

Iau aminte la dorul

ce ar mai fi avut de aflat

 

Paşii tăi

alte dâre lasă

în urma lor

pas cu pas anticipând

rădăcini de curaj poverii

umbrelor lipite de zid

de privirea oarbă a lui oedip

de pereții tăcerii

 

paşii tăi acoperiţi de nisip

FEMEIA CONTIGUĂ

 

Are gânduri diafane

calculând tresăriri molcome 

în fiecare iluzie pierdută

Are contururi line

unduioase

vorbe duioase

creionate de artistul divin

 

Are pântece perfect

zămislind în gând mai întâi proiectul

între pământ şi cer

pe când o ambarcaţiune o plimbă

ca pe un giuvaer

într-o sofa plutitoare

între dorinţă şi crez

pentru contiguitate

interstelară

 

Bunăoară

o  misivă trimite cifrul uimitor

femeia contiguă devine iubita perfectă

prin mesajul îngerului vestitor

 

INCEPE VOLUM 2 - INCURSIUNE SIDERALĂ

 

Plonjez  în adâncul nemărginirii

ce mă cuprinde prietenos

Aripile-mi sunt de prisos

îmi e de  ajuns o rază de stea

să-mi întâlnească privirea și

s-o rotească pe arcul de curcubeu

 

El mă conduce spre marginea violet

să pot fi credibilă mie însămi și semenilor. Eu.

 În zare - planeta pământ, cu un loc vacant

și o puzderie de drumuri curbe

întortocheate, ce răsar din neant

 

Numai calea spre cer e cea mai scurtă

față de azimutul meu cu un singur reper:

El, creatorul meu și crez.

30.05.21