L-am chemat
să mă cuprindă
în turbionul lui fermecat -
versul
Uneori
mă pune la-ncercare
ca un flash incendiar
să aflu
cum să mă apăr
de verbul şchiop
de fiecare capcană
(oare?)
Apoi
îngenunchează în rugă
îngemănează suflul inspirat
cu o rimă muzicală
prinsă din eter - când
două viori se cer în duet
şi se îndrăgostesc
de muza
încă imatură...
Ea primeşte ireal
îmbrăţişarea
(se întreabă retoric:
ah! cât înţeleg eu din tot
când mă arunci
în natură
în ritm de menuet... )
Totuşi
muza trimisă inspiră tainic dicteul
primit de Sus
mi-l lasă sub legământ
să-mi nasc copii pe tastatura supusă
hărăziţi să iubească flori de nuferi
astrali...
A flower after a flower is the word’s power
Postări
