OMAGIU PĂRINŢILOR

 

 

Scriu falangele ceea ce știu a spune

acoperite de carne şi piele fină

scriu din memoria osemintelor străbune

să nu apună – să nu piară

îngândurate

scheletice – amintirile toate

Să rămână dăinuind prin litera - cutumă

prin răspunsuri la întrebări nerostite

acoperite de humă

Plâng oasele regretului

că n-au rostuit tot spusul cuvintelor

plâng odată cu ecoul gândului

ce doare inscripţionat pe

pietrele rămase în picioare

Încă plânge lacrima şoptind în tâmpla

vântului gol, gândul pietrelor scriind de dor

poemul memoriei părinților

1998

DIN DRAGOSTE DE TOAMNĂ

 

 

Azi am întâlnit Toamna tumultoasă

cu vrăbiuțe gureșe în salcâmul de la fereastra mea;

pe cerul învolburat sub rafale –

aruncând frunze de toate vârstele pe terasa noastră -

sub care se agită și țipă pescărușii de cartier

 

Totul pare un fel de revoltă a ei, fiindcă s-ar putea ca

iarna s-o alunge de la noi cu decor cu tot

cu fluturi împrieteniți cu păsările călătoare către Madagascar

lăsând amprenta funiilor de ceapă împletită la uscat sub streașini de case

în care gutuile dețin patentul parfumului de anotimp

(altfel, de ce să fi bătut atâta cale până la noi, Toamna…

dacă nu)

să ne arate cât e de prietenoasă și harnică

dar și răzbătătoare sau chiar vindicativă la o adică

pretinzând cezarului ce-i al Cezarului

 

Azi, am întâlnit Toamna ca-n fiecare an

în vasul de lut cu cinci crizanteme – gest reeditat

în semn de prețuire reciprocă

La mulți ani, Toamnă a mea,

confiscată eu de tine

ori tu abandonată mie în colecția de castane

și frunze la presat…!

 

Aura Horhocea Creițaru

Foto: arhiva personala

12 nov. 2020

ANII SE-ADUNĂ-N NOIEMBRIE

Iată-ne plimbându-ne de mână

pe alei luxuriante

schimbând decorul Toamnei

cu fluturii captivi

inflorescențe fascinante-n

visări reminiscente -

revărsate pedant în calendar;

anii căutându-ne

anii rătăciţi uneori

printre gesturi perdante

se adună-n noiembrie iar!

Încă mai hrănim visceral

sentimente ancorate-n

celule hărnicind

pulsul animând;

eternizăm subconştientul

iubind

plimbarea de mână pe alei

sub gradient de Toamnă

visăm funcţional

Eheheeei...

e Noiembrie-n dar!

3. nov. 2020

Foto: arhiva personală

DOR DE PREZENTUL CONTINUU

 

Motto:

timpul - bine intenţionat

conservativ

grijuliu şi chiar galant cu mine -

îmi aduce uneori şi îndoieli

Dar nu într-atât încât...

 
amprenta lui vigilentă 
a imortalizat o amintire rară
de atunci
Câteva semne 
sigure pe ele, pesemne
s-au înstăpânit pe retina amintirii mele 
prin irişii privindu/se duios și
dispuşi să-ndrăgostească clipa uimită
de ei 
Surprinse şi ele toate
de dansul nupţial
al fluturilor-pereche -
emoţionate petale
ale primului nostru trandafir roz
nasc tacticos
excitate inflorescenţe regale
din mugurii iubirii tale
şi-acum păstrat
un fel de semn de carte la presat
 
Pe banca noastră din crâng
în staticul timp, aerul balansa-n
contratimp auriu,
crengi împodobite –n decor;
lacul mişca aleator bărcuţele lui
 
O, cât de ingenuu şoptită ea...
Iubirea!
pe supleţea gesturilor tale
pe rotocoale de fum de ţigară schimbând
parfumul de-mprumut între noi...
 
Pe-nserat, Toamna a aflat povestea noastră
ne-a sedus și ne-a îmbrăţişat... 
 
Clipă, vino înapoi!
 
Oct. 2009