POWER' S FLOWER

 

 

 

L-am chemat

să mă cuprindă

în turbionul lui fermecat -

versul

 

Uneori

mă pune la-ncercare

ca un flash incendiar

să aflu

cum să mă apăr

de verbul şchiop

de fiecare capcană

(oare?)

 

Apoi

îngenunchează în rugă

 îngemănează suflul inspirat

cu o rimă muzicală

prinsă din eter - când

două viori se cer în duet

şi se  îndrăgostesc

de muza

încă imatură...

 

Ea primeşte ireal

îmbrăţişarea

(se întreabă retoric:

ah! cât înţeleg eu din tot

când mă arunci

în natură

în ritm de menuet... )

 

Totuşi

muza trimisă inspiră tainic dicteul

primit de Sus

mi-l lasă sub legământ

să-mi nasc copii pe tastatura supusă

hărăziţi să iubească flori de nuferi astrali...

 

A flower after a flower is the word’s power

PURITATE

 

 

Poate

fiindcă petalele-s albe

de iasomie pură

iar parfumu-i virgin

Doar ţie  Cassiodor

romantic iubitor de arte

ţi se arată îndrăgostite toate de

anotimpul florilor

 

De puritate

 

dec 2020

ÎNTRE CLIPE

 

Motto

 

„Îmi amintesc ivirea ta uimită...

dar nu,

era doar pleoapa dimineţíi obosită 

clipind surprinsă

ca şi mine

în timp ce-ţi sărutam cealaltă pleoapă…”

 

Bucuria dintre clipele rânduite-ntre noi

nu prevedea ...

Oare,

eram eu oglinda în care

răsăritul

văzul şi auzul

 îmi jucau feste

Ori tocmai te furase labirintul -

traiectul nedesluşit

puzderia de tentaţii

reale sau abisale?...

 

Am clipit şi

m-am ciupit

să înţeleg dacă

visam că visez

o dată

încă o dată...

 

El mă privea fix

din cadrul unui tablou ce se rotea

ca un ochi de fântână adâncă

adâncă...

veghind starea mea de veghe 

încă o dată

1996

IN MEMORIAM

 

Dor de Nichita

Te-ai lăsat de bună voie

adăstării la destinul tău

pururea predestinat să dai

foamei şi setei de cuvânt sărbătoare

Te arăţi pe gândul tău maiestuos

să te moştenim mai bine

să ne îmbogăţim cu duhul tău

iubite poet, vulnerabil doar ţie

tu, împătimitul de infinituri si de punct

Măreţia ta începe în fiecare zi

şi nu se sfârşeşte...

De-ai şti cât îţi ducem dorul 

te-ai lăsa întors înmiit răsfrânt

acoperindu-ne cititul cu privirea uimită

            aşa cum ne-ai lăsat

         sau te inventăm poate veşnic

        îndrăgostiţi de poem

        de m-ai auzi

     şi cred că m-auzi

 

    mi-ai mai trece de dor…

 

                       

 

                                              

 

DIMENSIUNI GINGAȘE

 

Să fii veşnicia 

o undă-culoare 

rătăcitoare când eşti nicăieri -

un mic univers gânditor...

Știi tu oare

 cum să fii templul tău -

clepsidra măsurii ne-scurse din Chronos

 sau sunetul clipei din clipa cea mare 

în care visezi să zbori

sau când plonjezi în răsfrângeri multiple?!...

Cât poţi să-nţelegi 

şi să crezi?

Iar umbra-ți din undă

să fie ne-timp şi una cu tine demersul 

probabil - al tău contur călător

În sensuri aleatorii de mers...

 

În toate 

e-aceeaşi fiinţă-

lumină cu cvasirepere

Sămânţă divină cu suflul ei cald 

Omule magic, 

 izvor de putere eşti

emisie tandră de nepreţuit!

(1998)

DILEMA

 

Dilema seduce

cu itemi la alegere

în variante dilematice

alegi și alergi să

cauți daruri de răsfăț

cum ar fi

altă dilemă

să-i verifici postulatul

A fi sau a nu fi? simţi că

îţi creşte-ndoiala?

A privi în tine mai ales,

sau tu preferi doar zisul lumii?...

A vrea sau a putea?...

Să vezi divinitatea sau să crezi aşa? ...

Dileme reușite

deșarte

deșertice

scobite

parabolice

(...)

Ceea ce ai e ceea ce nu ai de fapt

Şi asta-i dă de lucru îndoielii

şi timpului

ce-ţi va întoarce spatele-ntr-o zi...

(29.03.2003)

RULETA ATEMPORALĂ

 

 

Mă-ntorceam instinctiv -

popas în pragul zilei fără timp

în pierduta dâra din urmă -

asta îmi amintesc bine

Acolo unde îmi lipsea

momentul t1 şi amintirea

 

Se nasc uneori secunde –

atemporale

ce nu sunt purtătoare de numere -

pure imagini în  oglinzi virtuale

ce trec pășind din stea în stea,

 pierzându-se în sine:

Ele au dreptul să decadă

sau doar să cadă-n repaus absolut tăcut

Iar la un semn nostalgic de trezie –

la un moment t2

să repornească-n drumul lor

de poezie

 

O simpla cesiune temporală

dictată de ruleta vremii noastre-n doi -

popas în pragul zilei fără timp

recuperând  secunda ancestrală...

2017/2020

DINCOLO DE OCHIUL PINEAL

 

 

Aud declicul fotografic-

expunere maximă

Ochiul pineal prinde imagini succesive

le proectează

până la neuroni

până la retină unde mă imortalizează

cum șchiopătez

 

Dincolo de cifru descifrez

reflecții de gânduri furișate

surprinse în umbra mea

de restituiri

și doruri

de îngeri buni mesageri

de părinți și de frați -

Imprimate în sufletul meu

Acolo unde sunt eu.

30 nov 20

OMAGIU PĂRINŢILOR

 

 

Scriu falangele ceea ce știu a spune

acoperite de carne şi piele fină

scriu din memoria osemintelor străbune

să nu apună – să nu piară

îngândurate

scheletice – amintirile toate

Să rămână dăinuind prin litera - cutumă

prin răspunsuri la întrebări nerostite

acoperite de humă

Plâng oasele regretului

că n-au rostuit tot spusul cuvintelor

plâng odată cu ecoul gândului

ce doare inscripţionat pe

pietrele rămase în picioare

Încă plânge lacrima şoptind în tâmpla

vântului gol, gândul pietrelor scriind de dor

poemul memoriei părinților

1998

DIN DRAGOSTE DE TOAMNĂ

 

 

Azi am întâlnit Toamna tumultoasă

cu vrăbiuțe gureșe în salcâmul de la fereastra mea;

pe cerul învolburat sub rafale –

aruncând frunze de toate vârstele pe terasa noastră -

sub care se agită și țipă pescărușii de cartier

 

Totul pare un fel de revoltă a ei, fiindcă s-ar putea ca

iarna s-o alunge de la noi cu decor cu tot

cu fluturi împrieteniți cu păsările călătoare către Madagascar

lăsând amprenta funiilor de ceapă împletită la uscat sub streașini de case

în care gutuile dețin patentul parfumului de anotimp

(altfel, de ce să fi bătut atâta cale până la noi, Toamna…

dacă nu)

să ne arate cât e de prietenoasă și harnică

dar și răzbătătoare sau chiar vindicativă la o adică

pretinzând cezarului ce-i al Cezarului

 

Azi, am întâlnit Toamna ca-n fiecare an

în vasul de lut cu cinci crizanteme – gest reeditat

în semn de prețuire reciprocă

La mulți ani, Toamnă a mea,

confiscată eu de tine

ori tu abandonată mie în colecția de castane

și frunze la presat…!

 

Aura Horhocea Creițaru

Foto: arhiva personala

12 nov. 2020

ANII SE-ADUNĂ-N NOIEMBRIE

Iată-ne plimbându-ne de mână

pe alei luxuriante

schimbând decorul Toamnei

cu fluturii captivi

inflorescențe fascinante-n

visări reminiscente -

revărsate pedant în calendar;

anii căutându-ne

anii rătăciţi uneori

printre gesturi perdante

se adună-n noiembrie iar!

Încă mai hrănim visceral

sentimente ancorate-n

celule hărnicind

pulsul animând;

eternizăm subconştientul

iubind

plimbarea de mână pe alei

sub gradient de Toamnă

visăm funcţional

Eheheeei...

e Noiembrie-n dar!

3. nov. 2020

Foto: arhiva personală

DOR DE PREZENTUL CONTINUU

 

Motto:

timpul - bine intenţionat

conservativ

grijuliu şi chiar galant cu mine -

îmi aduce uneori şi îndoieli

Dar nu într-atât încât...

 
amprenta lui vigilentă 
a imortalizat o amintire rară
de atunci
Câteva semne 
sigure pe ele, pesemne
s-au înstăpânit pe retina amintirii mele 
prin irişii privindu/se duios și
dispuşi să-ndrăgostească clipa uimită
de ei 
Surprinse şi ele toate
de dansul nupţial
al fluturilor-pereche -
emoţionate petale
ale primului nostru trandafir roz
nasc tacticos
excitate inflorescenţe regale
din mugurii iubirii tale
şi-acum păstrat
un fel de semn de carte la presat
 
Pe banca noastră din crâng
în staticul timp, aerul balansa-n
contratimp auriu,
crengi împodobite –n decor;
lacul mişca aleator bărcuţele lui
 
O, cât de ingenuu şoptită ea...
Iubirea!
pe supleţea gesturilor tale
pe rotocoale de fum de ţigară schimbând
parfumul de-mprumut între noi...
 
Pe-nserat, Toamna a aflat povestea noastră
ne-a sedus și ne-a îmbrăţişat... 
 
Clipă, vino înapoi!
 
Oct. 2009

ÎNTOARCE CLEPSIDRA

 

 

Valuri macină maluri

adunând nisipul pentru castele

pe plajele lumii

 Clepsidrele vremii

numără secunde

scurgând nisipul

măcinat de valuri și unde -

grăbind clipele oarbele-n

decor auriu

Toamna întoarce clepsidra

cu-n ceas mai târziu.

 

26 oct. 2020

RENAȘTERE ÎN DOI

 

 Din repartitoare adecvate

acceptăm porţii de speranţă

şi poate un dram de libertate în plus

Chimia cu arome genuine

la o adică

alergând voios pe culuare sanguine

prin celule hibridizate filogenetic

chiar ne convine 

Eh... o alternativă sintetico-empatică

 

 Clepsidra noastră emfatică - 

o comoară împrăştiată insidios 

prin sertare

să-mbogăţim colecţia din ele

cu oscioare

cu scoici şi pietricele

 

Să renaştem apoi

din stele căzătoare-n Mare

 

Uneori,

vom primi câte-o sărbătoare postumă

care ne va aminti prin Ceilalţi

că suntem doi ce prelungim un vis

prescris într-o cutumă

 

VISUL CLONEI

Surorii mele,

cu dor pi

 

Copila alerga strigând nedesluşit cuvinte

căuta parcă ceva-n colbul straniu al amintirilor

Licurici verzi înmuguriseră somnoroşi

la subsuoara potecii ce ducea

spre ovalul feţii ei cu ochi verzi obosiţi

de toate

văzute şi nevăzute

Spânzurată-n gândul prigonit de durere

Balansa păpuşa ei preferată

Cadențat ecouri multiple reflectau

umbre de idoli

(purtau veşminte argintii peste trupuri de plastic)

Ah! voi splendori de

jucărie şi vis

mă urmăriţi şi-n paradis -

murmura silabe frânte...

„ro-chi-ţa rân-du-ni-cii în-flo-ri-se pes-te tot în via bu-ni-cii”

Înmiresmat

aerul verde abia respira

un văl translucid acoperea câmpul vizual ciclam

Clona zâmbea trist înclinându-se reverenţios

în faţa Stăpânul visului

din ultima ei noapte violet. 10 februarie

Lua cu ea o lume cu două fațete:

iubire și moarte

 

(03 septembrie 2019)

 

foto: A. Creițaru

DE ACEEA, POETUL

 

„La început era Cuvântul

şi Cuvântul era Dumnezeu

Şi cuvântul s-a făcut trup

şi a locuit printre noi

Plin de har şi de Dumnezeu

(...) Apoi,

 din coasta lui Adam

Eva a înmulţit oamenii

care au înmulţit cuvintele

şi sintagmele

Unii le-au preţuit şi sacralizat în formă de poezie

Alţii au compus muzică pe portativele poemelor

Toţi visătorii primeau la cerere

rând pe rând un paşaport -

harul transcrierii mesajului divin

 

Nimeni nu a înmulţit poezia

Inspiraţia ei a fructificat darul genetic

trăind întrupată printre noi

Unii au îmbrăţişat-o cu rime

Au invăţat-o să danseze ritmat

Iar alţii au reinventat-o albindu-i versul

visând libertatea de îmbraţişare

şi împerechere

În vecii vecilor

 

De aceea,

de la facerea lumii încoace

poetul s-a născut liber şi romanţios

inventează şi seduce cu metafore rare

în toată splendoarea Cuvântului originar!

 

14 oct. 2020