- -
2009-06-26
| |
Fă-mă să-mi fie dor de ceva,
să-mi amintesc cuvântul acela nespus
(pe când umbra ta-mi cuprindea talia subţire)
Șoapta s-ajungă la tine prin urechile acului
ţesând frunze adiind pe cămăşi, să-ţi fie cald şi bine...
Să nu fiu uimită că apari nitam-nisam;
pe urme nici-un călcâi vulnerabil să nu las,
să fiu ştiutul tău glas...
Să hărnicesc de câtă viaţă nasc sub pleoapă
sub stropi de rouă
apoi dincolo de-o clipă să cânt...
În noaptea nudă, ploaia de flăcări sub răni
spălând singurătăţi, să ştie rostul ei când plouă!
Iar tu, tu să-mi creşti sub riduri răzleţe
doar zâmbete şi dimineţi…
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu