Plonjez în adâncul nemărginirii
ce mă cuprinde prietenos
Aripile-mi sunt de prisos
îmi e de ajuns o rază de stea
să-mi întâlnească privirea și
s-o rotească pe arcul de curcubeu
El mă conduce spre marginea violet
să pot fi credibilă mie însămi și
semenilor. Eu.
În zare - planeta pământ, cu un loc vacant
și o puzderie de drumuri curbe
întortocheate, ce răsar din neant
Numai calea spre cer e cea mai scurtă
față de azimutul meu cu un singur
reper:
El, creatorul meu și crez.
30.05.21
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu