Surorii mele,
cu dor pi
Copila alerga strigând nedesluşit
cuvinte
căuta parcă ceva-n colbul straniu al
amintirilor
Licurici verzi înmuguriseră somnoroşi
la subsuoara potecii ce ducea
spre ovalul feţii ei cu ochi verzi
obosiţi
de toate
văzute şi nevăzute
Spânzurată-n gândul prigonit de durere
Balansa păpuşa ei preferată
Cadențat ecouri multiple reflectau
umbre de idoli
(purtau veşminte argintii peste trupuri
de plastic)
Ah! voi splendori de
jucărie şi vis
mă urmăriţi şi-n paradis -
murmura silabe frânte...
„ro-chi-ţa rân-du-ni-cii în-flo-ri-se
pes-te tot în via bu-ni-cii”
Înmiresmat
aerul verde abia respira
un văl translucid acoperea câmpul vizual
ciclam
Clona zâmbea trist înclinându-se
reverenţios
în faţa Stăpânul visului
din ultima ei noapte violet. 10 februarie
Lua cu ea o lume cu două fațete:
iubire și moarte
(03 septembrie 2019)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu