Scriu falangele ceea ce știu a spune
acoperite de carne şi piele fină
scriu din memoria osemintelor străbune
să nu apună – să nu piară
îngândurate
scheletice – amintirile toate
Să rămână dăinuind prin litera - cutumă
prin răspunsuri la întrebări nerostite
acoperite de humă
Plâng oasele regretului
că n-au rostuit tot spusul cuvintelor
plâng odată cu ecoul gândului
ce doare inscripţionat pe
pietrele rămase în picioare
Încă plânge lacrima şoptind în tâmpla
vântului gol, gândul pietrelor scriind de dor
poemul memoriei părinților
1998
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu