În unda râului
îmi văd dârele imanenţei fluide
imagini bizare dansează în oglinda curgătoare
transparentă până la pietre cu nume mitice
Privirea se lasă prinsă în clipocitul
ce tresaltă particule atât cât nici val nu e,
doar blânde atingeri ireale
împlinindu-şi menirea de apă vie
mă îmbie cu arome de busuioc de grădină
Îngenunchez: cu mâinile căuş
beau din răcoarea clară purtând culori rupte
din flori de pădure - ca în scăldătoarea de botez,
şi se revarsă peste faţă şi bărbie şiroaie peste trup
tălpile-mi încă au praf străin de meteorit
amintind cărări pelegrine. Cine sunt eu?
De pe celălalt mal strigătul căprioarei
mă ademeneşte rugător mă trezeşte
să trec râul în ajutor. Firişoare cenuşii
de umbre absorbite de aburii dimineţii
urcă spiral pe nori înspre violet
după ce mi-au curăţat discret
toxinele neputinţelor în aval
01.08.21
© Aura Creiţaru
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu