STĂPÂNUL MEMORIEI

După noi, rămâne memoria -

un fel de undă a sufletului

și nemurire a oaselor

O parte din ea va urca în eter

la care se vor conecta

condeie iubitoare

or celule fotovoltaice...

Cealaltă parte

va merge sub pământ, de unde

oasele vor înscripţiona pe cruci

numele străbunicilor

Dar dacă va fi deshumată şi

datată cu carbon doisprezece

oare, se va afla ce a mai rămas

din partea de cer a undei sacre -

până la ultima literă de pe hardul celebral,

se va vorbi despre vreo suferinţă

şi câte ceva se va scrie din ce am iubit pe pământ...?

Dar cine este stăpânul memoriei ancestrale

În care cuvântul e suveran de la început?!

Autor: Aura Creiţaru

26. 07. 21