DUREREA MAMEI

 

  

Se spune că

durerea mamei ar fi un tremur repetat

cu epicentrul în câte o rană

sau în mai multe răni albastre

Eu cred că e un roi de efemeride,

hrănindu-se cu dorurile noastre

 

Am întrebat-o pe mama

ce-i durerea;

ea mi-a răspuns: „Vaaai!

Cel mai mult m-a durut despăţirea

de fata cea mică, sora voastră... Plecată

să-şi odihnească suferinţa-n rai...”

 

Ştiu că a mai durut-o văduvia bunicii

absenţa tatălui pierdut în război...

Vremea molimelor când n-alegeau,

făceau ravagii în tot locul – iar

fratele cel mare, marinar

abia-mplinise treizecişidoi..

.

 Mama e glasul acela duios,

care imita gânguritul în surdină-n

dialoguri înţelese doar

de  doi: ea şi pruncul

ce urma să vină; ea şi celălalt,

plecat de mult de lângă noi!

 

Durerea mamei hrănită... oooh!

cu dorurile noastre -i un tremur

de-amintire cu multe răni

simţite de noi în nopţi albastre

aici,  la fel ca ei

aflaţi pe drumul veșnic dintre astre!

 

febr. 2021

Manuscris> Prezentul dintre astre