SELECȚIA VISURILOR

 

 

La orizontul retinei –

scrutând nesfârşitul interior,

se apropie sau se depărtează

 pe rând – or deodată

 să-mi încurce vigilența și

 inspirația punctuală

Visurile

 

Deschid fereastra

primului venit

privirea îi dă curaj de zbor - lui

 abia ieșit din găoace –

să-i crească pene de vultur

să-și împlinească menirea

 

Dar nu aștept ploaia să-l spele

până la ultima lacrimă matură

În valea plângerii acolo merg toate

visurile să-și curețe extravaganțele

 

Aleg unul îmi e destul

îmi ajunge repetabilul vis al visului –

dornic de iubirea ruptă din soare,

ferită de sacrificiul aprinderii zborului

şi dorului nestatornic... dar dacă

cenușa lui ar putea face cuib

în visul lui Icar?