CANON PE DOUĂ VOCI

 

 

Poezia vine pe val şi trece prin ziduri

oricât de înalte, oricât de tari ar fi;

Ea străbate spații și bate la poarta inimii

Ea are forța gândului spus (sau ascuns)

sensibilitatea suflului ce cuprinde

îmbrățișează, sau a celui ce rănește

A fericirii sau a suferinței

Iubesc poezia emoției aprinse

a mugurilor bucuriei primăverii

a cuceririi Everestului cu vârfuri ninse

şi nu pe cea a cioburilor ce rănesc îndurarea

nici a lacrimilor rostogolite-n valea plângerii

nici adâncul la puterea obscuruiui

Poezia ce ţine aproape îngerii!

Cea care îmbogățește ființa şi o ridică

acoperă sintagma ce nimicește viul –

o destramă, o topește și o adoarme în veci;

Să trăiască senină ca cerul la puterea iubirii

ce luminează şi amintirea, şi pustiul

Iubirea ce crește poemul şi îl nemărginește!