Au
înflorit pe crengi de cais
impresii
rupte din soare
trimise-napoi
vehicule
imaculate
plimbate
ireal către noi
prin
sângele purificat
Candoarea
e-n tot ce
inundă
sufletul plecat la cules
de
cuvinte – răsfirate-n atâtea semne
ce
ţes anotimpul de-afară
şi
mai ales, de polen
din
patima fluturilor-pereche
De
primăvară
pe flori de cais
vezi
zâmbete calde de chipuri
ca
pe-o evadare din vechiul vis
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu